Nu mai sunt eu demult.
Astazi am simtit cum s-a darmat tot din mine odata cu auzirea vocii lui. Astazi am vrut sa plang, dar nu am putut. Astazi am vrut sa ma descarc si m-am inchis intr-o cutie de pantofi prafuita, m-am ascuns intr-un colt sperand la o lacrima. Astazi mi-am dorit sa fi spus ,,da”. Astazi mi-am dorit sa nu fi plecat niciodata din casa noastra pentru ultima oara. Astazi mi-am dorit sa ma stranga in brate. Astazi mi-am amintit cum n-a vrut sa-mi dea drumul si eu m-am zbatut. Am fugit. Astazi mi-a tremurat inima, tanjind dupa sentimentele ce le aveam. Astazi sunt goala. Sunt un vid cuprins, astazi, de dor. Astazi am vrut sa fiu pe un varf inalt si sa zbier: IMI PARE RAU! Astazi am vrut sa cad in genunchi in fata lui si sa-mi cer iertare. Astazi am vrut sa ma umilesc in fata lui cu speranta ca ii voi recapata increderea. Astazi am urlat de durere. Am o rana deschisa in mine ce se adanceste odata cu indepartarea noastra din ce in ce mai evidenta. Astazi sunt plina de regrete.
Astazi am zambind frunstrat realizand ca… m-a iubit.
Astazi plec si mi-as dori sa nu ma mai intorc niciodata. Astazi plec cu alt ,,el”. Astazi pornesc spre sufletul meu si sper sa-l intalnesc si sa-l potolesc. Sa-l dezghet si sa-l invat sa iubeasca pe altcineva.
Cand ma intorc, am sa fiu altcineva. Sper sa devin ,,eu”.

Hihi, ce coincidenta… eu am devenit Eu. pam-PAM!
Better later then never, they say!